Dacă până acum v-am povestit despre oraşul Covasna, mofete, izvoare şi tratamentul de care vă puteţi bucura odată ajunşi aici, iată şi cu ce atracţii turististice vă aşteapta zona Covasnei.
Balta Dracului
Simbol al oraşului, situată în piaţa centrală, Balta Dracului este un vulcan noroios, o erupţie permanentă de dioxid de carbon, care ţine în mişcare un vârtej compus din noroi de culoare galbenă şi din ape freatice, respectiv minerale.
Ca baie publică, a fost deschisă în 1881 pentru cei interesaţi, fiind utilizată iniţial pentru tratamentul reumatismelor, oraşul intrând astfel în rândul staţiunilor balneoclimaterice. Conform descrierilor, în anii 1700 acest fenomen al naturii se situa mai spre nord, dar în mod enigmatic s-a mutat în centru, lăsând în vechiul său loc un frate mai mic, „Mica Baltă a Dracului”.
În ultimii 200 de ani Balta Dracului a erupt de mai multe ori. În prezent este complet inofensivă, fiind aidoma unei fântâni în clocot, declarat monument al naturii.
Cetatea Zânelor
Pe culmea munţii Miske, la o distanţă de 5 kilometri de centrul oraşului Covasna se găseşte cetatea cunoscută de localnici sub denumirea de cetatea lui Miske sau a cetatea Zânei Ileana Cosânzeana.
Legendele populare ne povestesc că în cetate a locuit Ileana Cosânzeana, ale cărei comori erau ascunse în beciurile clădirii. Intrarea secretă în pivniţă era păzită, conform legendei, de un cocoş care adormea doar o singură dată în şapte ani, ocazie cu care porţile secrete se deschideau, iar cel care ghicea momentul potrivit, putea face rost din pivniţă de flori cu diamante. Conform unei alte legende, comorile cetăţii păzite de balauri pot fi descoperite în noaptea zilei Sfântului Gheorghe de către cel de-al şaptelea copil al unei familii, dar numai dacă este lună plină şi dacă în noaptea precedentă un strămoş i s-a arătat în vis, spunându-i cum să ajungă la comoară.
Legendele mai afirmă că cetatea lui Miske era legată de Bálványos cu o punte de aur, pe care se plimba Zâna singură ori împreună cu suita ei, dintr-o cetate în alta. După ce Zâna a părăsit lumea pământeană, cetatea a intrat în paragină. Pomii fructiferi şi tufele de rozmarin sălbăticit din jurul ei sunt însă mărturiile existenţei grădinii Zânei. Se povesteşte că zânele stropesc chiar şi azi florile în nopţile cu lună plină.
Ruinele cetăţii se pot vizita şi astăzi, este o plimbare plăcută din Valea Zânelor, pe potecă semnalizată, cu un urcuş pe serpentine. De la cetate se deschide o privelişte de neuitat spre oraş.
Planul Înclinat
Monument tehnic unicat în Europa situat în Valea Zânelor, Planul înclinat sau Şiclăul, cum este numit de localnici, a fost proiectat şi realizat de inginerul Emil Lux în anul 1892, instalaţiile fiind procurate din Danemarca, iar mecanismul a fost fabricat de „TH. OBACH, Maschinenfabrik Wien”.
Principiul său de funcţionare era foarte simplu, având la bază gravitaţia. Vagoanele de cale îngustă erau încărcate pe două platforme legate între ele printr-un cablu, cel încărcat, îl trăgea în coborâre pe cel gol, cel „de jos”. Lungimea planului înclinat este de 1236 m, ecartamentul de 1445 mm, iar pe parcurs erau 3 staţii: Şiclău-Jos, Şiclău-Mijloc, Şiclău-Sus.
În toamna anului 1999, când activitatea planului înclinat a fost suspendată, doi cai asigurau probabil ultimele operaţiuni cu acest ansamblu inedit, al cărei rămăşiţe se găsesc astăzi în Valea Zânelor.
În ultimii ani, în sfârşiturile de săptămână din perioada primăvară–toamnă, circulă un tren de agrement pe distanţa dintre Spitalul de cardiologie şi Şiclău-Jos, oferind o ocazie ideală de recreere adevărată atât pentru copii, cât şi pentru adulţi. Trenuleţul circulă la margine de pădure, asigurând astfel pasagerilor o panoramă minunată asupra Văii Zânelor. Ocazional (cu prilejul Zilei Mondiale a Monumentelor, al Nedeii Mocăneşti, al zilelor oraşului) este tras de o locomotivă cu abur.
Articol publicat cu sprijinul Centrului de Informare Turistică din oraşul Covasna, www.info-covasna.ro.
Echipa i-Tour
Pingback: Partia de schi din Covasna |