Valea Sfârdinului

Cum creativitatea este unul dintre cele mai valoroase atribute umane, va lasam sa savurati acest text.. chiar daca nu a venit inca week-end-ul si sa va intoarceti, apoi, la invitatia in Caras-Severin.

“Dimineaţa se vălătucea în aburii ce se ridicau din verdele incandescent şi crud al pădurii. Dealurile îşi unduie cocoaşele asemeni cămilelor în căutarea însetată a oazelor. Belareka îşi plânge curgerea, vecernie cântată pe voci tărăgănate într-o biserică veche şi prăfuită.

Confluenţa Sfârdinului se pierde printre crengile sălciilor, şoptind cuvinte neînţelese dulcei sălbăticii furându-l printre bolovanii ghemuiţi în faţa idilei. Încerc să-l înţeleg pe acest năvalnic dar totuşi preaplecat curtezan şi mă simt neputincios în faţa tainelor nescrise. Privesc drumul ce se vrea tovarăş bun şi credincios, urmându-i toate meandrele şi întorsurile asemeni bunicului cu ochi sclipind de bucuria năstruşniciilor urmaşului nestingherit. Paşii adulmecă praful drumului, ogar căutând urmele vânatului. Dealurile se strâng în jurul acestui năzdrăvan alintându-l şi minunându-se la glumele lui. Blocuri imense de piatră vor să-i stăvilească zburdălnicia, zmei bărboşi mestecându-şi bărbile împletite cu blesteme. Un pod îşi păstrează deschiderea de poartă triumfală în faţa capetelor încoronate. Năzdrăvanul nostru se strecoară cu modestia flăcăului sărman şi curat, încercând să nu deranjeze dar prevestind zile negre şi învolburate pentru cine ar voi să-i stea în cale. Abia scăpat din strânsoarea blajină, simţind imensitatea libertăţii, se cabrează şi zvâcneşte printre pietre, demon al hergheliei sălbatice şi nebiruite. După câteva meandre adulmecate cu grijă de drumul prăfuit, Sfârdinul se pierde printre trunchiuri ce îndesesc posibila pădure, agăţată cu deznădejde şi cverbicie în fisurile pline de aromele pământului. Piatra roşcată, măcinată de miile de ani, îşi măsoară forţele  cu puiul care încet dar migălos îşi răsfiră pletele, plimbându-i pulberea spre marea cea mare. Părăsesc drumul tânguirii noastre pentru liniştea răcoroasă a sălbăticiei. Apa îşi bolboroseşte supărarea devenind tot mai agitată, mai neliniştită. Simt că se întâmpla ceva, fără a putea bănui. Pe ici pe colo se văd urmele căutărilor omului, pierdute în deznădejdea seacă a eşecului. În frica şi respectul lui, omul a încercat să-i îngrădească mersul tumultos. Hăţişul întârzie şi filtrează lumina, păstrându-i nealterată vitalitatea răcoroasă. O boare umedă îmi spală faţa în zumzetul a mii de albine pornite în sălbatică roire. Pădurea se retrage făcând loc stâncilor roase şi îmbătrânite de ape…

Îmi fac loc din ce în ce mai greu. Oboseala mă curtează şi mă trage la odihnă dar picioarele nu-mi dau ascultare urmând chemarea neauzită de urechi omenesti. Chemarea cui? Cu fiecare metru câştigat, zumzetul creşte, amplificându-se, de la murmur şoptit plin de mirări şi nedumeriri, la gălăgia frenetică a străzii, pentru a trece la vociferările unei mulţimi înfierbântate şi la tumultul cavernos al unui mag ancestral, răscolitor şi dens ca trecutul. Malurile se frământă şi se înalţă căutând albastrul liber al cerului. Pereţii tind verticalul, căutând scăpare din înghesuiala sufocantă. Negrul peretelui se îmbină armonios cu verdele dens şi generaţiile de frunze moarte. Privesc apa şi pietrele spălate cu meticulozitate, aduse la rang de bijuterii chinezeşti cu hieroglifele şi ideogramele şterse de trecere. Un bloc imens, magnet al ochilor mei, îmi atrage atenţia, punându-mă în faţa grandorii pitoreşti a sălbăticiei.  Picioarele se îndoaie a adorare în faţa sfinţeniei acestui lăcaş în care soarele e pupila de aur a Dumnezeiescului ochi şi de la amvonul cizelat barba colilie a uriaşului flutură predici înfricoşate împotriva nelegiuirilor şi răutăţii. Sunt ca Daniil în groapa sălbăticiunilor înconjurat de duritatea pereţilor, lanţ de temniceri lipsiţi de noţiunea de căldură şi iubire. Îl văd, ţintuit de căderea-i luciferică, mădulare sfărâmate în duritatea contorsionată de zbateri, ridicându-şi seva în curcubeie de slăvire a astrului. Totul e zbatere, chemare, rugă, joacă şi bucurie nestăvilită. Ploaia de lacrimi mă învăluie, lipindu-se neliniştită de mine. Privesc cu lacomia mireanului tainele iniţierii. Gândurile se înalţă senine, spărgându-se la picioarele căderii de ape. Privesc apa, animal încolţit ce se aruncă cu desnădejdea speranţei în hău, cu lacrima de bucurie a libertăţii păstrate. Aş vrea să-i caut izvorul, să aflu obârşia acestui flăcău pornit să colinde lumea sfidând totul cu puritatea sa, dar priveliştea mă reţine, spulberându-mi netemeinicia gândurilor. Rămân pierdut, jinduind tihna reculegerii infinite. Soarele se retrage în pădure făcându-mi semne de bun rămas. Mă retrag fără a-i tulbura jalea şi bucuria morţii reînviate. Totul este şters şi lipsit de interes acum. Gura însetată se apleacă în căutarea apei. Simt cum se strecoară până în cele mai ascunse şi îndepărtate unghere. Îl simt şi mă simte. Îl caut şi se lasă găsit. Îl cer şi se oferă. Mai sorb neputindu-mi stăpâni lăcomia. Urechea prinde şoapte răsfirate şi de neînţeles. Mă ridic şi plec. Gândurile zboară înapoi cu nostalgia cuibului părăsit. Mă las în voia paşilor ce adulmecă urma lăsată în arşiţa trecută. Ochii tulburi surprind umbrele caselor, semn că totul s-a sfârşit. Satul se strânge în lumina asfinţitului cuibarindu-se, adunându-se. Opresc în staţie. Maşina întârzie, deschizând rana regretelor. Pereţii afumaţi ai locaşului, amvon poleit cu spuma cu spuma lacrimilor noastre, cădere fără de sfârşit, bocet al neputinţei şi al izbânzii. Totul se leagă, fixându-şi existenţa de soarta celulelor şi ramificaţiilor nervoase.

-În sfârşit vine. Zice o bătrână îndreptându-şi umeri căzuţi sub povara anilor.

Plec cu speranţa revenirii, dorindu-mi această întâlnire de taină. Puritatea sentimentului de adorare îmi picură în suflet gustul dulce amărui al despărţirilor definitive. Simt că aşa va fi. Din cartea memoriei va revenii mireasma răcoroasă a frunzelor putrezite, spalate în zori de aburul pădurii.”

© Costel Macovei

Va continua…

Echipa i-Tour

One Ping

  1. Pingback: Valea Sfârdinului Episodul 2 |

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *