Teatrul Vechi “Mihai Eminescu” din Oravita, primul teatru din Romania

Primul teatru din Romania a fost construit in anul 1817, pe modelul fostului Burgtheater din Viena, dupa proiectul arhitectului macedo-roman Ion Niuni. El este, de asemenea, prima cladire de teatru din Europa iluminata cu lampi de acetilena. Inaugurarea teatrului s-a facut in prezenta imparatului Francisc I si a imparatesei Augusta Carollina, cu ocazia vizitei lor la Oravita, fiind prezenti si la al doilea spectacol jucat aici „Der Lorbeerkranz oder Die Macht des Gesetzes” („Cununa de lauri sau puterea legii”). Primul spectacol, jucat cu doar doua zile inainte, in data de 5 octombrie 1817, a fost Die beschämte Eifersucht” („Gelozia umilită”).

Teatrul din Oravita poata acum numele poetului Mihai Eminescu, prezent in anul 1868 cu trupa Pascaly, in calitate se sufleur. Un alt element interesant este faptul ca in toata istoria sa, teatrul nu a avut niciodata propria trupa de actori.

Istoria Teatrului Vechi “Mihai Eminescu”

Teatrul a fost construit pe locul unde odata se afla o flotatie ce apartinea minei Thalia, zeita artei dramatice. Motivul ridicarii primei institutii teatrale tocmai in Oravita este firesc pentru perioada in care se aflau Tarile Romane, Oravita reprezentand capitala neoficiala a Banatului Montan, sub stapanirea austriaca. Zona era foarte bogata in minereuri: fier, cupru sau zinc, ceea ce a dus la o dezvoltare economica mult mai mare decat a celorlalte regiuni si deci, la atragerea ca un magnet a diferitor natii. In scurt timp, Oravita devine un oras multicultural, cu o populatie de aproximativ 8000 de locuitori: romani, polonezi, cehi, sarbi, evrei si germani.

Inca din anii 1720, apare, in Oravita, necesitatea construirii unui teatru, datorita activitatii trupelor de  actori amatori, care monteaza spectacole de teatru in sali si spatii improvizate. Pana in anul 1816 se aduna suma de 30.000 de florini de aur, o suma extrem de importanta pentru acea perioada. Dar banii nu erau suficienti pentru inceperea lucrarilor; era nevoie si de o aprobare din partea oficialitatilor de la Viena pentru ridicarea edificiului, dar si de un moment prielnic pentru a cere asta. Faptul ca se apropia centenarul eliberarii Banatului de sub domnia otomana de catre austrieci in anul 1817, a fost cel mai bun moment.

Constructia teatrului a inceput in anul 1815 si fost incheiata in primavara anului 1817. Pe langa locuitorii din Oravita, la proiect au lucrat si taranii din satele vecine, care au ajutat la transportarea pietrei din carierele din zona. Cele mai importante cariere erau: Ilidia si Maidan. Cu granodioritul transportat de la Ilidia s-a ridicat parterul cladirii, iar cu tuful calcaros adus de la Maidan s-a ridicat etajul.

Scena teatrului a primit trupe celebre, printre care: trupa Teatrului Balsoi din Moscova, Orchestra Imperiala a Rusiei, trupa Teatrului din Alicante, dar si trupe din Viena. Un episod special din istoria teatrului este legat de venirea trupei lui Mihail Pascali, din care facea parte si Mihai Eminescu.

Datorita diversitatii etnice, replicile din spectacole erau repetate in diferite limbi, in functie de etnia spectatorilor din sala.

Arhitectura teatrului

La parterul teatrului se afla lojile Baignoire, pe randul de sus sunt lojile Belle-etage, iar la ultimul nivel se afla galeria. La inceput aici se aflau niste lavite pe care se asezau spectatorii, dar care in anul 1893 au fost inlocuite de fotolii. In partea centrala a salii si in lojile de la parter sunt 200 de locuri, la care se adauga cele 50 de locuri din lojile de la etaj. Spectatorii din galerie erau nevoiti sa stea in picioare. Din foaier, se ajunge şi la balconul sprijinit pe coloane. La parter se găseşte cercul locurilor bune.

Interioarele, o copie fidela a fostului Burgtheater din Viena, au fost decorate dupa proiectele arhitectului vienez Ieronimus Platzger. Ornamentele sunt în stil baroc vienez, în culorile rosu si auriu. Teatrul a fost înaugurat cu ocazia vizitei imparatului Francisc I si a imparatesei Augusta Carollina, la Oravita. Cladirea are o lungime de 36 m si o latime de 15 m.

Cortina mare a fost pictata de Francisc Zech, directorul Scolii Gimnaziale din Oravita.

Edificiul a supravietuit celor doua Razboaie Mondiale, dar si venirii la putere a comunistilor. Instituţia are denumirea oficială de Orawitzaer Burgtheater, în intervalul 1817-1918, Teatrul Comunal, între 1919-1938, Teatrul Orăşenesc Oraviţa, între 1939-1956. Prin Hotărârea Consiliului de Miniştri 1369 din 1957, clădirea este integrată listei naţionale a monumentelor de istorie, artă şi arhitectură cu denumirea oficială de Teatrul Vechi Mihai Eminescu. Din anul 2012 dobândeşte oficializarea denumirii de Centrul Cultural “Teatrul Vechi Mihai Eminescu”. In ultimii ani, teatrul a fost reconditionat, iar scena sa este martora evenimentelor culturale ale orasului. De asemenea, in foyerul Teatrului Mihai Eminescu din Oravita pot fi vizitate expozitii temporare.

Mai multe detalii privind activitatea Centrului Cultural și Complexului Muzeal „Teatrul Vechi Mihai Eminescu”, precum si istoria teatrului, gasiti atat in comentariile de mai jos, cat si pe pagina oficiala de Facebook.

Descoperire placuta,

Echipa i-Tour

Sursa info (pentru prima varianta a articolului) aici. Multumim domnului Ionel Bota, Directorul fondator al Centrului Cultural și Complexului Muzeal „Teatrul Vechi Mihai Eminescu”, si domnului Cristian Gabriel Ghinea, pentru informatiile furnizate, care au ajutat la corectarea textului nostru initial.

 

4 Comments

  1. Ionel Bota, directorul Centrului Cultural „Teatrul Vechi Mihai Eminescu”, Oravița Reply

    Din nefericire, sunteți mult în urmă cu realitățile implicând activitatea Centrului Cultural „Teatrul Vechi Mihai Eminescu” din Oravița. Prezentarea este mai degrabă alimentată de fabulații de pe net unde fiecare se vede pe sine savant. Numai că istoria e și ea o știință. O gravă dezinformare a publicului, prin elanurile false ale textului „de prezentare” a edificiului, o săvârșiți menționând prezența Teatrului Regal din Madrid. Trebuie să știți că din spațiul geografic spaniol propriu-zis doar trupa de profesioniști din Alicante a fost prezentă cu spectacole pe scena de la Oravița, prin anii 30 ai veacului XIX. În ce privește Teatrul Regal din Madrid, mai trebuie să știți că, după ocupația franceză, pentru că a oferit spectacole ocupantului, inclusiv două vizionate de Napoleon însuși, la revenirea Casei regale, după alungarea trupelor Franței, un decret al Regelui Spaniei, la influența ministrului său Godoy, preciza ca un fel de pedeapsă pentru „colaboraționism” că trupa teatrului regal madrilen nu mai poate juca în turnee decât doar la reședințele familiei regale, din anumite localități ale regatului. Deci n-avea cum să ajungă la noi. Dar, repetând, Teatrul din Alicante, da.
    Citiți bibliografia problemei, măcar monografiile ultimilor ani, după aceea din 1968, a lui Ion Crișan. Aveți la îndemână cărțile mele, din 55 de titluri,opt la număr monografiind teatrul orăvițean: Ionel BOTA, Teatrul Vechi din Oravița, volumul I Editura TIM, 2003; volumul II, 2005; volumul III, 2007; Eminescu și Oravița, Editura TIM, 2000, ediția a II-a, 2002; Enescu și Oravița, Editura TIM, 2006;Barocul și Melancolia, Editura Marineasa, 2009; Teatrul Vechi din Oravița și vechiul Burgtheater din Viena. Barocul vienez în România, Editura ArtPress, 2013

    dr. Ionel BOTA

    1. i-Tour Post author Reply

      Buna ziua,

      Va multumim pentru interventia dumneavoastra. Ne-ati ajutat in corectarea informatiilor furnizate. Noi am vizitat teatrul in primavara anului 2014, insa l-am gasit acolo doar pe paznic. Speram ca data viitoare cand ajungem in zona sa va putem intalni si cunoaste pe dumneavoastra, pentru o experienta culturala autentica.

      Cu stima,
      Echipa i-Tour

  2. Ghinea Cristian-Gabriel Reply

    Stimati bloggeri, jurnalisti sau raspandaci de informatii false. O informatie se verifica din cel putin trei surse pentru a-I putea adauga o greutate veridica. Faceti o prostie prin repetare preluand tot felul de articole si informatii apoi raspandind-o mai departe creand o imensa retea ca o caracatita a prostiei. Ati preluat de la Denisa Cristache (National Magazin ce nici macar nu permite includerea comentariilor in vederea corectarii ineptiilor inserate) care la randul ei a preluat de la romanialibera.ro (cu toate ca eu nu am gasit aici nimic, probabil arunca raspunderea pe altcineva). Mai jos regasiti o lista de erori si falsuri (corectate) pe care le-ati publicat fara a va informa direct de la sursa intrucat institutia este activa si are personal permanent care va poate sta la dispozitie pentru clarificari eliminand riscul de a crea confuzie in randul vizitatorilor care nu mai inteleg unde este adevarul: cel reatat de dvs. sau cel expus de personalul monumentului istoric.
    1. Piesa inaugurala a fost „Die beschämte Eifersucht” („Gelozia umilită”) semnată de J. Franul von Weissenthurm montata la 05 octombrie 1817. Piesa lui Friedrich Wilhelm Ziegler. „Der Lorbeerkranz oder Die Macht des Gesetzes” („Cununa de lauri sau puterea legii” a fost a doua piesa montata pe scena teatrului oravitean la 07 octombrie 1817.
    2. In locul pe care urma sa se ridice teatrul era o „flotaţie” dezafectata (instalaţie de amalgamare a minereului cuprifer şi aurifer) si nu o mina. Terenul acesteia va fi donat de către Consiliul Proprietarilor de Mine, la 23 martie 1815, pentru acest edificiu teatral. Donatia vine din partea soţiei lui Lhotka de Zmislov (consilierul de tezaur si directorul Tribunalului Montanistic de la Oravita), născută Maderspach iar flotatia a fost sectie a minei “Thalia” in proprietatea familiei Maderspach.
    3. Centenarul eliberarii Banatului a fost la 1817 intrucat Eugeniu de Savoya i-a invins pe turci la Timisoara, dupa un asediu de doua luni, in octombrie 1716 si a intrat in oras la data de 18 octombrie, chiar la aniversarea varstei de 52 ani. In 1717 turcii parasisera deja Bantul (12.000 soldati otomani rretrasi la sud de Dunare) si se fac planurile de reconstructie si modernizare a localitatilor si industriilor bantene iar la 1718, la Passarowitz (Pozarevac-ul de azi, Serbia) se semneaza tratatul de pace dintre Imperiul Otoman pe de o parte si Imperiul Habsburgic cum stiti dvs. (se numea Sfantul Imperiu Roman, Imperiul Habsburgic a luat fiinta la 1806) si Republica Venetiana de cealalta parte, tratat in urma caruia Imperiului Habsburgic ii revine Banatul, Oltenia (aceasta va fi protectorat vreme de 21 ani), nordul Serbiei (inclusiv Belgradul) si nordul Bosniei. Oltenia si Belgradul vor reveni sub administrare otomana la 1739 intrucat tratatele de pace anterioare celui de la Passarowitz stipulau ca Imperiul Otoman nu putea instraina aceste teritorii (si altele mentionate in conventii) intrucat apartineau de drept altor principate (Oltenia, in speta, apartinea Tarii Romanesti).
    4. Necesitatea ridicarii unui teatru la Oravita apare mult mai devreme decat afirmatii dvs. (1802) intrucat dupa 1720 la Oravita incep activitatea trupe de diletanti care monteaza spectacole de teatru in sali si spatii improvizate. Aproape imediat dupa urcarea pe tron a imparatesei Maria Theresia Amalia Walpurga Christina a Austriei, Oravita va solicita acesteia aprobarea pentru construirea unui teatru, aprobare ce va fi acordata in principiu insa apoi renuntandu-se la ea intrucat Maria Tereza va fi implicata in disensiunile cu Prusia culminand cu declansarea razboiului de sapte ani. Ideea construirii teatrului nu moare ci ea va fi reluata imediat dupa 1800.
    5. Constructia teatrului nu a inceput in vara anului 1816 ci in 1815 constructia fiin gata, “la rosu” in toamna insa nu mai erau fonduri. Urmeaza o serie de spectacole de teatru pentru strangerea fondurilor destinate finalizarii constructiei in special cele din sfarsitul lui 1815 cand au fost organizate reprezentatii pentru vaduvele si ranitii razboaielor napoleoniene dar cea mai importanta este colecta din martie 1816 cand toata provincia (si nu numai) a contribuit cu importante sume de bani iar acesteia i s-au adaugat si lojile masonice Kosmos si Gluck Auf din Oravita si Steaua Luminoasa din Weisskirchen (Bela Crkva de azi, fosta localitate banateana Biserica Alba).
    6. Arhitectul vienez a fost Jeronimus Platzger si nu Platzer iar stilul architectural nu este “rococo” ci “baroc vienez”, din articol se subintelege ca lavitele se aflau la galerie ceea ce induce in eroare. Sala baroca (parterul) avea montate banci si lavite cu culoar de acces pe mijloc acestea fiind inlocuite cu scaune mecanice la 1893. Capacitatea totala a salii este de 203 locuri din care 154 pe scaune si 49 in picioare. Din articol deducem ca teatrul are o capacitate de cca 300 locuri ceea ce este eronat. E copia Burgtheater-ului vienez (dezafectat dupa 1890) la o scara de 1/6 (acela avea capacitate de 1200 locuri.
    7. Teatrul Regal din Madrid n-a fost la Oravita datorita unui decret al regelui Spaniei care i-a interzis sa mai sustina spectacole in turnee externe. Din Spania, la Oravita, dupa 1830, va sustine spectacole de teatru trupa profesionista a Teatrului din Alicante.
    8. Nu stiu de unde ati scos anul 1949 ca anul botezarii teatrului cu numele poetului. Instituţia are denumirea oficială de Orawitzaer Burgtheater, în intervalul 1817-1918, Teatrul Comunal, între 1919-1938, Teatrul Orăşenesc Oraviţa, între 1939-1956. Prin Hotărârea Consiliului de Miniştri 1369 din 1957, clădirea este integrată listei naţionale a monumentelor de istorie, artă şi arhitectură cu denumirea oficială de Teatrul Vechi Mihai Eminescu (cod LMI – CS-II-m-A-11154). Din anul 2012 dobândeşte oficializarea denumirii de Centrul Cultural “Teatrul Vechi Mihai Eminescu”.

    Sanatate!

    1. i-Tour Post author Reply

      Buna ziua,

      Va multumim pentru comentariul dumneavoastra si apreciem atentia acordata informatiilor de pe site-ul nostru. Am actualizat articolul.

      Cu stima,
      Echipa i-Tour

Lasă un răspuns la i-Tour Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *