Cea mai frumoasă sărbătoare a iernii este, fără îndoială, Crăciunul bogat în tradiții, culori şi arome, încununat prin cântec, măşti şi deghizări din cele mai năstruşnice, care îşi au rădăcinile în elemente mitice traco-dacice, precreştine.Oricunde ați merge prin țară în preajma Căciunului, vă veți întâlni cu cetele de colindători, iar dacă petreceți sărbătorile de iarnă în zonele încărcate de istorie şi obieciuri păstrate din strămoşi, iată la ce vă puteți aştepta.
Una dintre cele mai importante zone istorice ale României, Maramureşul, păstrează şi extrem de multe obieciuri de iarnă, pe care le veți întâlni la tot pasul în satele gătite în straie de sărbătoare.
În seara de 24 decembrie, grupuri mai mici sau mai mari de colindători pornesc în cete pe ulițe și vizitează toate casele vestind Nașterea Domnului. Gospodinele harnice îi întâmpină pe colindători cu pâine și sare. În Vadu Ize veți putea asculta „La grădina raiului“, un vechi colind cântat cu precădere în această zonă. Viflaimul este o piesa de teatru popular ce reprezinta primele zile din viata lui Iisus, obicei respectat cu strictete de maramureseni, în care apar toate personajele care au legatura cu momentul Nasterii Domnului. Jocul Mosilor este o altă tradiție de Crăciun, ce îşi are orginiea în ceremoniile de priveghi, de cinstire a morților şi de alungare a spiritelor, unde oamenii purtau măşti. Masca de moş maramureşan este realizată din blană de animale şi se deosebeste de masca similara din restul tarii prin faptul ca nu are coarne.
În Transilvania este păstrată o tradiție din inima Munților Apuseni, ce a intrat în Patrimoniul Mondial UNESCO. La Mărişel, în județul Cluj, există un obicei străvechi numit „Junii Mărişelului”, în timpul căruia un grup de 10 băieți tineri necăsătoriţi dansează şi colindă, în fața bisericii din sat, apoi le invită la dans pe fetele necăsătorite.
În partea cealaltă a Munților Apuseni, în cătunul Băi, din județul Hunedoara, în ultima duminică dinaintea Crăciunului are loc “Crăciunul fiarelor” sau “Noaptea lupilor”. În zorii zilei, un flăcău “neînceput” este trimis la marginea satului, de unde va alege una dintre măştile atârnate de fetele din sat. Băiatul devine “vârva” satului – o personificare a lupului, considerat ocrotitorul pădurii şi al vânatului, şi porneşte prin sat, însoţit de o ceată acompaniată de „dubaşi”. În calea lor nu are voie să iasă nicio fată sau femeie, în afară de cea a cărei mască a fost aleasă. Vârva se va opri la casele oamenilor din sat, apoi la casa fetei, care îl va hrăni şi lăia. Seara, flăcăii merg la huda lupului, o peşteră adâncă, unde aruncă un purcel sau un berbec, jertfă oferită animalelor sălbatice.
În satele de pe Târnave, se mai păstrează obiceiul “butea feciorilor”, care se desfăşoară încă din zilele de post. Băieţii se strâng într-o ceată organizată după reguli stricte şi colindă pentru a aduna vin destinat ultimii săptămâni a anului. Tot aici se cântă un colind cu rădăcini de peste două milenii, intitulat “Împăratul Romei”, ce redă contextul istoric al naşterii lui Iisus.
În comuna Ilva Mare din Bistriţa-Năsăud, “belciugarii” pornesc prin sat în Ajnul Crăciunului. Ei sunt costumați în soldat, preot, jandarm, doctor, capră, urs, mire şi mireasă, interpretând, în fiecare casă, o mică scenetă. Obiceiul este precreştin, iar locuitorii de pe Valea Ilvelor cred că gospodăria în care joacă “belciugarii” va fi una bogată în anul care vine.
La Sălişte, în judeţul Sibiu, se păstrează o tradiţie veche din anul 1895. În seara de Ajun, cetele de feciori colindă în toate casele satului, îmbrăcaţi în costume populare. Colindatul începe cu casa primarului şi a preotului, după care feciorii pornesc din casă în casă, până dimineaţă, iar la final se duc direct la “ceată”, unde colindă “gazda”. În a patra zi de Crăciun, toate cetele din Mărginime, dar şi din localităţi de dincolo de munţi, sunt invitate la întrunirea cetelor de juni de la Sălişte, care se ţine anual încă de la 1895. Fiecare ceată îşi prezintă jocurile tradiţionale şi mesajul, după care se prind cu toţii în Hora Unirii.
În Oltenia, o tradiție inedită şi mult iubită este cea a „pițărăilor”, care, în Drăguţeşti, aproape de Tg. Jiu, „hurezează” pe drum, trezind gazdele la 3-4 dimineaţa. În alte sate ale Gorjului pițărăii sau colindatorii sunt copii şi tineri, chiar şi femei în vârstă, cu nepoții lor. Vătafii, cei ce conduc grupul poartă în mână beţe de alun, ornamentate prin tehnica afumării cu romburi albe şi negre ce simbolizează lumina şi întunericul, binele şi răul, viaţa şi moartea. Acest băţ îl numesc „piţărău” sau „colindă” şi are valențe magice. O altă accepţiune a termenului de piţărău, de reperat în zona Baia de Aramă, în satele de momârlani din Valea Jiului înspre Gorj şi spre Plaiul Cloşani pițărăul este o „pâine mai mică”, nişte colăcei mai mici, ce se împart la întreg satul participant la obicei.
În satele din nordul Dobrogei şi din zona Munților Măcinului personajul principal este “Oleleul”, de origine păgână, care conduce ceata de colindători, întră primul în gospodărie şi sperie duhurile rele. El poartă cojoc din piele de oaie, buzdugan, sabie din lemn, beteală, clopoţei şi tălăngi. Emblema satului Luncavița sunt „Moşoii”, costumați într-un cojoc lung până în pământ, întors pe dos, din blană de vulpe sau de iepure, cu măşti făcute din tărtăcuţe, coarne de berbec, panglici colorate, flori şi mărgele colorate. Ei simbolizează prezenţa spiritelor strămoşeşti care alungă răul din calea naşterii lui Iisus s prosperitate. De asemenea, în Dobrogea veți întalni Struțul, ca variantă a Caprei.
Moldova, tărâmul legendelor şi al tradițiilor bine păstrate aduce în lumină câteva obiceiuri unice de iarnă, printre care Jocul Măştilor de Crăciun şi de Anul Nou, specifice zonei Nereju din munții Vrancei. Jocurile cu măști sunt obiceiuri arhaice, cu semnificații agrare și pastorale în tradiția populară, ce aduc laolaltă zeci de mascați. Măștile sunt realizate din lemn sau piele de oaie sau capră, iar meşterul popular Șerban Terțiu este artizanul celor mai frumoase dintre ele.
În Bucovina, colindele au un specific aparte, ele cântând frumusețea tinerelor fete, hărnicia gospodarilor şi transmițând urări de bine şi noroc. Aici, teama vanatului legendar si cea a blestemului matern, mult vehiculata in folclorul bucovinean, apare si in colindele locale, unde personajul legendar este transfigurat in cerb. În Poiana Stampei, unde Munții Bârgăului, Rodnei şi Călimani îşi dau întâlnire, s-a născut, cu ani în urmă, grupul vocal femeiesc – “Flori de pe Dorna”, ce cântă dumnezeieşte colinde vechi culese din întreaga zonă, în grai dulce moldovenesc. Fiind zonă de interferenţă, linia melodică a colindului de Poiana Stampei are şi influenţe ardeleneşti, însă interpretarea este unică.
Dacă petreceți sărbătorile de iarnă în zona rurală, bucurați-vă de tradiții şi încercați să cunoaşteți cât mai mult despre obieciurile locale şi să interacționați cu ele. De asemenea, nu uitați să vă plimbați şi să descoperiți obiectivele turistice naturale şi culturale ale fiecărei zone.
Acest articol a fost redactat în colaborare cu partenerii noştri Alphega Farmacie.
Sărbători cu bine,
Echipa i-Tour
Surse info: Ziarul Lumina, Mediafax, Ziarul de Vrancea: Măștile meșterului popular Șerban Terțiu de la Nereju, Gândul.info, Glasul Hunedoarei
Lasă un răspuns