Cum ar fi daca astazi ati afla una dintre cele mai frumoase legende ale Maramuresului?
Între Tisa şi Mara, între Iza şi Vişeu, peste bătrânul ţinut al uriaşilor înalţi cât vârful Pietrosu primăvara începuse. Frunzele abia ce-au înmugurit, apele izvoarelor clipocesc în linişte, însă de sus din ceruri se pecetluise destinul uriaşului Cingălău şi-a unicei lui fiice Roza Rozalina.
Într-o dimineaţă, Cingălău, uriaşul cât muntii, cu suflet de copil, scrută zările ca un cunoscator vechi al semnelor ce era. Se schimbă vremurile nu doar vremea, gândi uriaşul. Întinse urechea, voci străine sunau departe încă, subtiri şi cu răsunete ciudate. Singur, un munte între munţi, asculta cu luare-aminte, inima în piept îi zvâcnea rar şi tare, simţea în toate mădularele o răceala, o neliniste. Înţelegea că-i un semn de primejdie, se apropia amurgul uriaşilor.
Singur şi trist la un moment dat tresări, tulburat îsi ridică fruntea. Cunoştea pasul ce se apropia. Era al uriaşei lui fiice Roza Rozalina, ce se-ntorcea din pribegia printre dealuri.
Pe malul Izei, pe o pajiste întinsă, Roza Rozalina, descoperise oameni cu pluguri şi boi la arat. Crezuse că-s jucării, i-a luat cu plug şi boi în palma-i uriaşă, asezându-i cu grijă în poală şi bucuroasă îi duse la taică-său.
– Uite ce jucării am gasit! Dar, ce ai, tată?!
– N-am nimica. Ne-a venit vremea. Obrazul uriaşului parcă era de ceară albă. Vedea în poala Rozalinei necunoscutii pe care îi bănuia aproape.
– Dar tată, uite ce jucării am găsit!
– Is oameni, nu-s jucarii fata tatei! Du-i de unde i-ai luat! Ei vor stăpâni de acum şi peste veacuri pământul. Vremea noastră, a uriaşilor, a curs.
De atunci a trecut multă vreme şi se spune că Roza Rozalina s-a îndrăgostit de un om, apoi zile şi luni în şir s-a rugat cerului să o facă şi pe ea mică, om, pentru a putea să se însoţească cu alesul inimii. Se mai spune că ruga i-a fost ascultată… că Cingălău văzând aşa minune a împietrit. Bătrânii spun că uriaşul ar fi stânca împădurită de azi, numită dealul Gogoşa, că Roza Rozalina şi omul ei şi-ar fi construit casa la poalele stâncii, în lunca de pe malul Izei, chiar în locul în care a găsit oamenii de i-a cules în palme. Iar localitatea ce s-a dezvoltat, în timp, în locul acela, poartă astăzi numele Rozavlea.
© Lia Mureşan
Acum va lasam sa visati la uriasi, la dragoste si la legende. Lia Muresan ne-a spus o poveste, iar curand va vom relata mai multe despre Rozavlea, istoria localitatii si obiectivele turistice pe care le puteti vizita aici.
Echipa i-Tour
Pingback: Rozavlea, legende si obiective turistice |