– Sarutam dreapta taicuţa, si bine te vad ca tare dor mi-o fost. Da lasa ca mult o fost putin o ramas.
– Apoi mai flacaiasul taichi, sa-mi traiesti si sa ne bucurati batranetile, ca tare ne-am nevoit si noi pana sa va capatam de la Domnul nostru, Bunul Dumnezeu.
– Deh taicuta, toate au fost potrivite ca sa se intample cu folos. Da maicuta ce face? Ii bine? Sanatoasa?
– Apoi, si noi cu batranetile, da nu ne vaitam. Traim.
– Si-ai mei fraiori? Asteaptu-ne ei oare?
– Si Stanca si Paltin is bine si tot vorovesc ca de ce intarziasi atata…
– Ei las ca le-o trece, numai ca sa stii ca n-ai gatat toata munculita. Mai ai de tras marginea lumii ca sa se petreaca bine capetele.
– Apoi daca asa spui tu mai baiete, asa o fi, ca doar voi le stiti mai bine… da stau si ma inteb cu ce nume sa te strig ca parca…nu mi-i indemana sa te las asa…nechemat…
– Pai taicutule…cum te-o lasa inima…
– Praslea te-oi chema, ca doar tot esti tu al mai mic copil…placu-ti au ba?
– Daca-i de la tine, ii cum nu se poate mai bine tatuca…
– Atunci hai sa ingramadim pasii ca ne prinde lumina cea mare pa drum. Da ce spuneai mai Prasleo ca ar mai trebui facut? Ce? Oare nu s-o gandit Al Mare si la batranetele mele?
– Apoi taicutule, toate ne vin numai de la el, asa ca io nu pot sa-mi dau cu presupusu. Da cu rabdarea trecem marea. Asa s-o facut de te-o ales El pe tine, caci numai in tine o avut El incredere si in tine si-o pus toata mila.
– Pai si io cred ca-i pe potriva cum spui tu. Apoi tata, om trai si om vedea. Da c-o -ntrebarea tot raman… – Care taica?
– Daca tot o vrut sa ne deie copii oare de ce ne-o lasat sa va asteptam atat?
– Fiece fruct ii pe masura gustului si nu poti uita gustul pe care inca nu l-ai aflat. Asa cre’ca trebuia sa se petreaca lucrurile. Doar sti ca nimic nu-i fara voia Lui si la toate cele pune si El mana Lui ca sa dea temei.
Tot vorbind si povestind iata ca se apropiara de casa si-i vazura pe ceilalti doi trabaluind primprejur si potrivind toate cele de trebuinta asa cum ar face orice om gospodar. Lasa mosneagul fata si cei doi flacai sa se tocmeasca la vorba si sa se potriveasca la fapta si intra in odaie lepadand straita intr-un cui din tinda. Dupa ce se dezbraca si trecu de-i dadu binete nevestei se aseza in genunchi sub icoane ridicand lauda si multamire Bunului Dumnezeu pentru ajutorul primit. Tot batand el metanii si deslusind rugaciunile toate, numai ce simte asa ca o parere ca-i da ocol si se propteste colea pe umarul drept. Da nici apasare nu era, nici parere nu era ci numai asa ca o boare de miroasna de cea ingereasca si Dumnezeiasca. Si deodata simte ca-i piere sufletul si cade asa ca-ntr-un lesin, da nu din cele maloase ca apa-nvolburata ci din cela luminat si-mparfumat. Se optinti ea lumina de patrunse in odaie, se culcusi apoi adumbrind tamaia icoanelor apoi prinse a se tarnosi prin toata odaia. Atunci se ridica si babuta catand cu uimire la toate cate se petrec in odaie si numai ce-l zari pe mosneag potopit si induplecat sub icoane. Se apropie tiptil caci nu se indura sa-i tulbure pravila dar daca-l vazu ca nici nu misca nici nu sufla o cuprinse asa ca o spaima de cele grozave, si de ce cata sa scape, parca tot mai in afund o tragea. Rabda, babuta cat rabda, apoi crapa usa numa o ţâră, atat cat sa vada ce se mai intamplase prin ograda lor. Stanca si Paltin erau tot la locul lor pazind poteca si ograda dar acu era o movila de nasip de cel auriu ce se plimba maturand tot locul. Cand vazu si asta minune se trase inlauntru, se aseza langa mosneag sub icoane intreband si intrebandu-se de unde toate cele la viata lor. Si pe cand sta si ea pierita si dusa pe ganduri, numai ce-l simte pe mosneag miscand.
– Apoi pe unde-mi umbli mai mosnege, bate-te-ar tineretile sa te bata ca ma bagasi la spaima cand te simtii asa fara de suflare aici sub icoane…
– Mai babuta mai, mare minune lasata de la Dumnezeu pa lumea si pa viata noastra. Da acu stiu ca nu degeaba s-a rascolit tot pamantul ca sa ne rabde trecerea. Dupa cat te-ai muncit tu ca sa ma scoti din a mea impietrire, acu deodata m-am simtit luat asa pa sus si dus taman in fata tronului de Domnie, ca-mi ierea si teama ca sa ma rasuflu, da cate s-au vazut nu pot ca sa le povestesc ca nu mi-ar ajunge vorbele…
– Da pe unde zabovisi? Ca doar nu te-o rapit, Sfantul Duh…
– Ba chiar asa s-a petrecut mai nevasta, tine-ne-ar Dumnezeu bunul sa putem infaptui toate cate le avem de facut.
– Da taman la tine s-o impiedicat Bunul Dumnezeu? Pe altcineva mai in putere nu a gasit El Maritul?
– Daca asta I-a fost voia ce putem noi sa facem?
– Facem toate cate ni le-a cere mai mosnege. – Apoi asa am zis si eu.
– Bine ca te-o lamurit Cel mare ca ramaneam de ne rascoleam bietele capete fara a afla niciun raspuns.
Imbracara ei straiele de munculita si iesira in ograda. Toate erau la locul lor, toate erau socotite si trabaluite ca acu parca de drag se lasa matusa noastra la tors caiere pe prispa. Dar parca tot n-o rabda sufletul ca sa steie asa fara a face nimicuta. Da de ce mergea prin ograda, parca tot impiedicata era de nazdravanul cela de nisip auriu si balaiel de-ti era mai mare dragul sa te uiti la el. Da unde mergea si orice facea, nasipul cela tot intre picioarele ei se opintea. Pana cand, nadusita de greutatea cofitei cu apa, prinse a sudui si a boscorodi:
– Apoi no, mai copchile, ca numa a joaca iti cati, de nu mai poate omu sa rasufle si sa-si cate pace picioarelor. Na de te potoleste, zise si varsa cofa de apa, de ramase impietrit nisipul si pana nu se scurse toata apa in pamant si nu-l zvanta o ţâruca soarele amiezii nu mai putu matura el ograda in lung si-n lat.
Cand vazu mosneagul isprava se apuca de certa si pe baba si pe flacau pentru neastamparul si joaca ce-i muncea.
– Apoi no ca multa minte va mai trebuie la amandoi, ca stati acu si va stropiti ca doi ratoi pe balta.
– Pai si io ce sa-i fac mai mosnege daca nu-mi da pace si tot cata a joaca?
– Pai o fi si el dornic de-o alintatura, ca doar primul lucru de m-o intrebat pe drum ii ce faci si cum iti e…si abia apoi o-ntrebat de fratane-sau si de sora-sa…
– Mance-l-ar maica pa el de fecioras, uite cine tine la mine….
– Pai cum sa nu tie mai nevasta daca-i al nostru?
– Da i-a spune mai mosnege, oare ce avem de facut noi ca sa scapam mandretea asta de copii de blasteme sa-i putem strange in brate ca pe adevarati ce sunt?
– Da cine te tine mai femeie sa nu-i iei in brate si sa-i mangai asa pa crestet?
– Apoi doar n-o sa ma rascolesc acu prin pulberea ograzii strangand nasipul aista curgator de-a valma si nici nu m-oi razema de toate pietrele si trunchiurile potopite…
– Apai daca te framanta de ce sa n-o faci? Ce apasare ai? Ori ti-i frica de gura lumii? Ca te-a vedea careva facand toate aistea?
– Ei las-o asa cum a cazut si nu mai despica firu-n patru, da oare ce minune mare ar trebui facuta?
– Pai nu trebe decat sa iau lumea la picior ca sa gasesc cele trei lucrusoare fermecate care pot sa ne scape de nacaz. – Si care anume?
– Pai trebe sa caut ciocanul de stanca ce taina framanta, aista-i pentru Stanca. Mai apoi cosorul de-argint prin mister taind pentru Paltin al nostru si sita cea de aur, de la mester faur, blestemul de-l cerne si viata asterne…asta ii sigur pentru Praslea.
– Si unde Doamne iarta-ma le gasesti tu mai mosnege?
– In lume, pe carari umblate de lume uitate, prin cele paduri fara de sparturi prin raris de ramuris si prin nasipuri de-argint, care lumea o colind…
– Si io ce-o sa fac tot timpul asta mai mosnege?
– Pai faci zestre mai nevasta si m-oi astepta, daca nu ti-ai gasi fro cruce de flacau care sa te ieie, sa te fure si sa duca-n padure…
– Bata-te sa te bata de nastrusnic mai barbate, da stiu doar ca d-aia te-am rabdat atata amar de ani, ca daca erai mofluz si chitros te lasam si luam cararea uitarii.
– Las mai nevasta ca doar am fost potriviti de la bun inceput, ca sacul cu petecul si ca marea cu sarea… – Da macar stii unde pleci?
– Nu, asta nu mi-o fost deslusit, dar ce stiu, e ca trebe sa merg tot catre soare apune si oi afla raspuns la toate intrebarile mele. Si mai stiu ca tre sa iau cu mine si cei trei copii ce ne-au fost daruiti….
– D-apoi cum sa-i cari mai mosnege? Ca doar om oi fi si nu nu-ş ce balaur…
© Costel Macovei
Va urma…
Echipa i-Tour
Pingback: Poveşti din Mărginime, Episodul 8 |
Pingback: Poveşti din Mărginime, Episodul 10 |