Continuăm invitaţia noastră de a ieşi din cotidian cu o plimbare prin abruptele Chei ale Olteţului, unde veţi descoperi depresiunea Baia de Fier – Polovragi, străbătută de apa Olteţului, una dintre cele mai vechi vetre românești de pe cuprinsul ţării. O abatere de 7 kilometri din drumul principal, spre Munţii Parâng, duce spre comuna Polovragi, străjuită de uriaşa despicatură a Cheilor Olteţului, tăiate parcă în calcarul muntelui. Jos, la 15 metri sub nivelul şoselei, se zbuciumă, în prăpastie, apa Olteţului.
Ghidul „Cele mai frumoase sate din România” precizează faptul că n-ar fi exclus că denumirea „Polovragi” să fie de origine geto-dacă, cuprinzând în sine o criptogramă încă nedescifrată, referitoare la credinţele religioase şi practicile medicale răspândite în viaţa strămoşilor noştri. O legendă spune că aici ar fi trăit zeul dacilor Zalmoxis, iar picăturile ce se preling din ţurţurii de piatră sunt lacrimile zeului, pricinuite de cucerirea dacilor de către romani.
Ce puteţi vizita în Polovragi?
Mănăstirea Polovragi este străjuită de Cheile Olteţului şi de o frumoasă pădure de castani. Ridicarea mănăstirii a fost începută în 1505, ctitori fiind Radu Comisul şi Pătru Spătaru, fiii marelui boier Danciu Zamona. În 1643 Danciu Paraianu, construieăte biserica actuală, cu ajutorul domnitorului Matei Basarab, aceasta fiind restaurată în timpul domniei lui Constantin Brâncoveanu. Intrarea în incinta mănăstirii se face printr-o poartă masivă din lemn, frumos sculptată, iar în pridvorul mănăstirii se păstrează semnătura lui Tudor Vladimirescu, cu data 28 mai 1821. Mănăstirea detine şi un muzeu, ce adapostește o bogată colecţie de icoane pe lemn şi sticlă, precum şi depozitul de carte veche ce cuprinde peste 3000 de volume în limbile română, slavonă şi greacă.
De o parte și de alta a intrării în pridvor se pot admira cele două reprezentări, iconografice, unice în România ale mănăstirilor românești închinate la Sfântul Munte Athos. Chiliile și celelalte încăperi ale mănăstirii formează, alături de zidul de incintă, o adevărată cetate de apărare. Intrarea se realizează pe latura de sud, printr-o poartă masivă deasupra căreia se înalță clopotnița ridicată în epoca lui Constantin Brâncoveanu.
Printr-o poartă din zidul nordic al incintei mănăstirii se pătrunde în cea de-a doua incintă unde se află bolnița Sf.Nicolae, o mică bisericuţă, ctitorie a egumenului Lavrentie, la 1732, fiind pictată la 1738 de Gheorghe și Ion – zugravi.
Peştera Polovragi, un adevarat labirint în muntele de calcar, a fost descrisă de Grigore Alexandrescu că “una din acele cetăţi încântătoare ce le-a inventat imaginaţia zâmbitoare a poeţilor arabi”. Pornind de la Mănăstirea Polovragi, cea care străjuiește că o barieră capătul străzii principale, putem urca în chei, de-a lungul Pădurii Polovragi, arie naturală protejată pentru castanul comestibil și vegetația de tip mediteranean. Cel mai frumos, pentru a proteja natura, ar fi să urcăm pe jos distanţa de 200 – 300 metri de la intrarea în Cheile Oltețului până la peşteră. Aceasta a fost modelată de apele Olteţului în banda de calcare jurasice din sudul Munţilor Parâng şi Căpăţânii. Monumentala intrare în peşteră este situată în imediata apropiere a drumului forestier ce urcă în chei şi cu siguranţă o veti observa.
Peştera menţine o temperatură constantă de 9 grade celsius și o umiditate medie de 90%, iar porţiuni din interiorul său au căpătat, în timp, denumiri precum: Bolta însângerată, Camera Albă, Sala Divină. Galeria vizibilă este de doar 800 de metri lungime, din cei peste 9000 de metri ai săi. Primul sector, de aproximativ 400 m de la intrare, a fost de-a lungul timpului un refugiu al localnicilor, fiecare având marcat cel puțin câte un simbol distinct: Scaunul lui Zalmoxe, cuptoarele de ardere a plantei polvraga, iar locul ascezei călugărilor ( 1505-1968) este marcat de o pictură realizată de un călugăr. În sectorul al doilea peștera devine tot mai interesantă, cu dantelării de țurțuri, coloane, domuri, stalagmite, bazine adânci, scurgeri parietale argiloase, ocru de peșteră, unele dintre forme căpătând chiar denumiri grație spectaculozității lor.
Peștera găzduiește o colonie de aproximativ 300 de lilieci din Ordinul Microchiroptera, Genul Rhynophus, numit popular liliacul cu potcoavă, datorită formei de potcoavă a pliului ce le înconjoară nasul. Performanțele liliacului potcoavă, în plin sezon de vânătoare, pot fi admirate în perioada iulie-septembrie la Peștera Polovragi, ușor de descoperit urcând 600-700 metri de la Mănăstirea Polovragi.
Un alt obiectiv turistic, mai puţin cunoscut şi greu accesibil, este Cetatea dacică „Cetăţuia” de pe platoul Pietrei Polovragiului. Tot aici este şi “Oborul Jidovilor“, o dolină uriaşă, adânca de 2,5 metri, cu pereţi abrupţi, despre care se spune că ar fi funcţionat că staul pentru vitele oamenilor preistorici. Crucea lui Ursache domină platoul calcaros, fiind vizibilă din satul Polovragi. Crucea este cioplită din piatră dură fiind o mărturie a existenţei Căpitanului de plai Ursache, care a străjuit pe aceste locuri la sfârşitul secolului XVIII – începutul secolului XIX.
Cazare în Polovragi gasiţi la câteva pensiuni, vile şi case cu specific turistic, localitatea aflâdu-se la o distanţă de 23 de kilometri de Horezu, 54 de kilometri de Târgu Jiu şi la 68 de kilometri de Râmnicu Vâlcea.
Descoperire placută,
Echipa i-Tour
Lasă un răspuns