Mănăstirea Brâncoveanu, Sâmbăta de Sus, Braşov

Poalele Munţilor Făgăraş ascund o multitudine de comori abia ghicite. Este şi cazul Mănăstirii Brâncoveanu, sau Mănăstirea Sâmbăta de Sus, ctitorie a lui Constantin Brâncoveanu, unde se poate ajunge virând dreapta în localitatea Sâmbăta de Jos, pe drumul de la Sibiu spre Braşov. 

Istoria mănăstirii începe în secolul al XVII-lea, după unele mărturii existente încă din secolul XVI despre existenţa sa.  În anul 1654, când satul şi moşia din Sâmbata de Sus intră în stăpânirea lui Preda Brâncoveanu, boier de loc din sudul Carpaţilor, acesta ar fi ridicat o bisericuţă din lemn pe valea râului Sâmbăta, probabil pentru călugării sihastri de aici. Pe locul său, în jurul anului 1696, domnitorul Constantin Brâncoveanu, domn al Ţării Româneşti (1688-1714), a zidit din piatră şi cărămidă o mănăstire.

La sfârşitul secolului al XVII-lea, Transilvania abia scăpase de atacurile repetate ale principilor calvini, atacuri ce au continuat însă asupra punctului principal de rezistenţă, credinţa ortodoxă a românilor. Pentru întărirea şi salvarea Ortodoxiei de noul pericol, cel al catolicizării, apărut prin trecerea Transilvaniei sub stăpânirea Habsburgilor (1683), domnitorul Constantin Brâncoveanu a transformat şi reorganizat vechea mănăstire ortodoxă din Sâmbăta de Sus, cu călugări sihaştri, într-o mănăstire mai mare, spre a da mărturie în timp despre unitatea de neam şi credinţă a românilor de pe ambii versanţi ai Carpaţilor. Tot aici, voievodul martir, înfiinţează o “Şcoală de grămătici”, un atelier de pictură în fresco şi o mică tipografie pe care le instalează în noua incintă, după modelul brâncovenesc folosit în toate ctitoriile domneşti

Muzeul Mănăstirii Brâncoveanu deţine astăzi una din cele mai bogate colecţii de picturi vechi pe sticlă, aparţinând secolelor XVIII-XIX, în mare majoritate executate în maniera popular-naiva, icoane pe lemn, predominant fiind stilul brâncovenesc, veşminte preoţeşti şi arhiereşti, o colecţie unică de carte veche, manuscrise, pergamente, scrisori, precum şi o valoroasă colecţie de obiecte de cult. Pe latura vestică a incintei se află locurile de odihnă veşnică ale ultimilor mitropoliţi ai Transilvaniei.

După decapitarea domnitorului Brâncoveanu şi apariţia ordonanţei de desfiinţare a tuturor ordinelor călugăreşti, curtea de la Viena, in trimite, în 1785, pe generalul Preiss, să dărâme mânăstirea brâncovenilor. Astfel, chiliile au fost distruse complet, iar biserica ruinată.

După dărâmarea mănăstirii, palatul brâncovenesc din Sâmbăta de Sus, aflat la 10 kilometri departare de mănăstire, a fost locuit vremelnic de urmaşi ai familiei Brâncoveanu. Aceştia au stăpânit domeniul până la reforma agrară din anul 1922, când Ministerul Domeniilor a predat Mitropoliei din Sibiu domeniul brâncovenesc împreună cu ruinele şi toată incinta Mănăstirească de la Sâmbăta de Sus.

În decursul celor 140 de ani de părăsire în ruine de la data distrugerii, se cunosc mai multe încercări de restaurare a mănăstirii. Al doilea ctitor al Mănăstirii Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus este Mitropolitul Nicolae Bălan, care a început restaurarea bisericii în anul 1926. Sfintirea a fost făcută în anul 1946, după război.

Turla bisericii este octogonală la exterior şi cilindrică în interior. Pe peretele vestic al pronaosului, se află tabloul votiv al ctitorilor Brâncoveni. Fântâna “Izvorul Tămăduirii”, atestată documentar din sec. al XVI-lea, a fost restaurată si poate fi vizitata. În muzeul mănăstirii, sunt expuse icoane vechi pe sticlă sec. XVIII-XIX, cărţi vechi, icoane pe lemn şi obiecte bisericeşti. Este renumit atelierul de pictură pe sticlă al mănăstirii, care este unul dintre cele mai importante centre de pictură din ţară.

Date de contact:

Manastirea Brancoveanu – Sambata de Sus

Telefon: 0730556342

E-mail: manastireabrancoveanu@gmail.com

Website: www.manastireabrancoveanu.ro

Descoperire placuta,

Echipa i-Tour

Sursa info

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *