Din carnea lemnului ne tragem semnul…, episodul 3

Fiecare strangea pe sub suman ori pieptar ba o icoana, ba o naframa, ba o carte sfanta si curand beserica isi dete obstescul sfarsit in fata oamenilor. In taina, pe carari de munte si poteci umbrite fiecare suflet isi dete obolul si Mosu-sau tocmise si ridicase o alta lucrare din lemn, mai micuta dar la fel de inimoasa si toate odoarele si lucrurile cele sfinte isi aflara locas curat si sfintit cu lacrima de smirna si tamaie. Ehei, multe mai trecusera oamenii locurilor si multe mai indurasera. Ca amu daca nu le mai era dat sa aiva locasuri in sat printre casi si ograzi ci numa ascunse prin sihle de codri de cei grei si batrani ca insasi vremea, apoi fiecare om se strangea din una sau din alta si fiecare tocmea mester de-i strunjea porti de cele mari, imparatesti si cand intra in ograda pasea cu sfiala ca atunci cand intri in sfantul Altar, iar toti ai casei erau la fel de nepreţăluit ca si sfintii din icoane. Toate astea numai cu iertare de la Dumnazau sa putea ca El le daduse oamenilor dezlegare sa-si ferece comorile in spatele portilor.

Continuarea episodului aici: Din carnea lemnului ne tragem semnul…, episodul 3

© Costel Macovei

Ieud, satul si biserica de lemn

Sursa aici.

Va urma…

Echipa i-Tour

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *