Descoperiri arheologice şi monumente istorice în Sărata Monteoru

i-Tour03.3k

Astăzi vom vorbi despre istoria statiunii Sărata Moneoru şi despre monumentele de patrimoniu, vizitabile sau nu.

Asezarea Dealul Cetăţuia

Este situată în punctul La Prag, pe dealul Cetăţuia, la intrarea în staţiunea Sărata Moneoru dinspre Merei, pe dreapta. A fost descoperită în anul 1895 de arhitectul militar Eduard Honzik, arheolog amator, care coordona atunci realizarea complexului balnear şi de agrement al familiei Monteoru, nucleul staţiunii. Aşezarea cuprinde un bogat complex arheologic de locuiri neolitice şi din epoca bronzului, completat cu un cimitir din aceeaşi perioadă, precum şi resturi materiale din Hallstatt-ul timpuriu (prima epoca a fierului), din epoca geto-dacică, din secolul al IV-lea d.Hr. De asemenea, s-a mai descoperit o mare necropolă de incineraţie din secolele VI-VII d.Hr., pe platourile Scorusului şi Colului, apartinând populaţiei românesti, cu un caracter creştin şi dominant romano-bizantin.

Pe platoul de la sud-est de Cetăţuia, pe Col şi în Poiana Scoruşului, au fost cercetate vestigiile unei locuiri din secolele VI-VII şi necropola de peste 1.600 de morminte din aceeaşi perioadă. Ceramica descoperită cuprinde doua tipuri: autohtonă, de origine daco-romană, şi slavă. Împreună cu vasele din lut s-au găsit şi mărgele din sticlă şi cornalină, fragmente dintr-un pahar de sticlă, amnare, cuţitaşe şi săgeţi de provenienţă avară, fibule cu trei sau cinci butoni, din bronz ori argint aurit, catarame din bronz şi fier, cercei bizantini din argint cu granulaţii, o aplică lucrată în aur etc.

Biserica Capelă a familiei Monteoru (1902 – 1903)

Capela se găseşte aproape de intrarea în staţiune, pe partea stângă, şi este opera renumitului arhitect german, Eduard Honzik, fiind împodobită cu pictură în “fresco” şi cu vitralii originale. În subsolul Bisericii odihnesc șapte membri ai familiei. Capela a fost pictată de Constantin Petrescu, pictorul Casei Regale a României, cel care a realizat la Ateneul Român “Marea Frescă a Istoriei Neamului”. Pictura a fost executată în tehnica “al fresco”.

Capela face parte din Complexul Monteoru, format din clădirile ridicate de Gr. C. Monteoru şi urmaşii săi: capela familiei, vila cu clădiri-anexă din parcul dendrologic, biserica, fosta moară de apă şi o clădire-anexă. Monumentul a fost ridicat între anii 1902 şi 1903, de către descendenţii lui Gr. C Monteoru, la dorinţa testamentară a acestuia. În curte se află două monumente care cinstesc memoria unor tineri ce au plecat mult prea devreme în Eternitate: Obeliscul de marmură, ridicat în semn de omagiu fiului lui Gr. C. Monteoru, Gogu, împuşcat din imprudenţă într-o livadă, în august 1884, şi Crucea de marmură, ce datează din 1870, înălţată în amintirea unei tinere de 21 ani.

Parcul dendrologic şi Vila Monteoru

Parcul dendrologic al Vilei Monteoru este situat aproape de intrarea în staţiune, pe partea dreaptă, şi a fost conceput în stil “englezesc”. A fost început în timpul vieţii lui Grigore Monteoru şi finalizat de moștenitorii săi, în 1904. Au fost plantate aici specii autohtone, alături de arbori şi specii exotice aduse din America de Nord, China, sau Japonia. Vila Monteoru, construita in anul 1888, cu etaj şi parter, a fost inconjurata de parcul dendrologic de peste doua hectare, iar in jurul parcului au mai fost plantate alte opt hectare. În acest moment, nici vila şi nici parcul nu pot fi vizitate, întrucât au fost retrocedate urmaşilor familiei Monteoru.