Cetatea Noviodonum, Isaccea, judetul Tulcea

Suntem siguri ca foarte putin dintre voi ati auzit despre Cetatea Noviodonum, una dintre cele mai importante asezari strategice si economice inca dinaintea venirii romanilor in Moesia Inferior, rol care s-a accentuat in perioada romana, romano-bizantina, medie-bizantina si in evul-mediu. Cetatea Noviodunum este situata in punctul „Pontonul Vechi” sau „Eski Kale” (in limba turca Cetatea Veche), la aproximativ 2 km de orasul Isaccea, pe un promontoriu, in apropierea unuia dintre cele mai importante vaduri ale Dunarii, de pe cursul sau inferior, fiind usor accesibila din oras datorita indicatoarelor.

Cercetari arheologice  la Cetatea Noviodonum

Primele cercetari arheologice au fost demarate in 1953 printr-un sondaj efectuat de colectivul de la Cetatea Dinogetia, condus de prof. Gh. Stefan. Scopul urmarit era acela al identificarii asezarii medievale. In 1955 un colectiv alcatuit din I. Barnea (responsabil), Bucur Mitrea si N. Angelescu de la Muzeul National de Antichitati Bucuresti, realiza prima sapatura de salvare de-a lungul plajei inundabile a Dunarii, la ruinele instalatiilor portului din epoca romana de la cetatea Noviodunum. Colectivul a mai efectuat in anii 1964, 1967, 1970 si 1971, au fost efectuate sondaje pe latura de est, sud si vest.

Cercetarile arheologice de la cetatea Noviodunum, contureaza imaginea unei asezari fortificate cu caracter urban, a carei importanta o detaseaza net, din toate punctele de vedere, de celelalte centre dobrogene din secolele X-XIV.

Incepand cu anul 2000, Cetatea Noviodonum beneficiaza de un proiect britanic, ce urmareste cercetarea stiintifica, degajarea si valorificarea eco-muzeala a sectorului de sud-est al cetatii Noviodunum, denumit N.A.P.  Noviodunum Archaeological Project, condus de cercetatori britanici veniti de la trei universitati de prestigiu din Marea Britanie, alaturi de oameni de stiinta de la Institutul de Cercetari Eco-Muzeale Tulcea.

Descoperiri arheologice  la Cetatea Noviodonum

Perioada romana

Descoperirile arheologice, din prima epoca a fierului, getica, elenistica, apoi pastrarea de catre romani a numelui de origine celtica mentionat in unele surse literare, ne arata ca asezarea romana a suprapus una getica.

In perioada imparatului Vespasian, Noviodunum isi incepe evolutia economica, militara si urbana, ca baza principala a flotei romane de la Dunarea de Jos – Classis Flavia Moesica , si sediu al altor unitati militare (detasamente ale leg. V Macedonica si, dupa mutarea acesteia in Dacia, la Potaisa in 167, ale leg. I Italica, leg. XI Claudia si al unitatii de Milites Primi Constantiniani), dar si ca punct terminus al drumului militar si comercial care traversa Dobrogea venind de la Marcianopolis si care intalnea aici drumul de limes, care urma malul drept al fluviului. Recunoasterea oficiala a importantei asezarii si a statutului sau este data de ridicarea acesteia la rangul de municipium la sfarsitul sec. II p.Chr.

In epoca Dominatului, Noviodunum ramane statie importanta de flota si sediu al leg. I Iovia Scythica in a carei sarcina cadea apararea granitei de nord a provinciei. Aici isi avea in continuare sediul prefectul flotei de la Dunarea de Jos, numita acum Classis Ripae Scythicae. Potrivit descoperirilor arheologice, numismatice si a surselor literare, orasul a supravietuit pana la jumatatea secolului al VII-lea, cele mai tarzii monede fiind de la imparatul Heraclios.

Perioada bizantina si medievala

Investigatiile arheologice au relevant existenta unei asezari deosebit de infloritoare in secolul al XI-lea, marcata de distrugerile populatiilor migratoare: pecenegi, uzi si cumani. Se pare ca in urma atacului cumanilor din 1095, locuirea extra muros inceteza, zona fiind ocupata de o necropola plana de inhumatie, unde s-au practicat inmormantari in secolul al XII-lea si inceputul secolului al XIII-lea. Locuirea in zona este reluata in primele decenii ale secolului al XIII-lea, dar nu pentru o perioada lunga de timp, datorita distrugerile provocate de tatari in 1242. Totusi, cercetarile arheologice din 2003 ne aduc argumente noi, ca asezarea civila a continuat sa fie locuita si dupa 1242, pana la cucerirea otomana de la inceputul secolului al XV-lea.

Toate acestea au fost descoperite in urma cercetarilor unei foarte mici portiuni din cetate. Nu putem decat sa ne imaginam cum ar fi daca s-ar putea cerceta intr-un timp record tot arealul si apoi introduce in circuitul turistic, alaturi de un muzeu al Cetatii Noviodonum. S-ar chema ca cetatea are parte de o noua perioada de glorie. Mai avem de asteptat, insa. Tot ce putem face este sa mergem sa o vizitam si sa visam la timpuri indepartate.

Descoperire placuta,

Echipa i-Tour

Sursa info aici.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *