2014, Anul Brâncoveanu – scurtă introducere în istorie, arta şi patrimoniul moştenite de la Constantin Brâcoveanu

Anul 2014 i-a fost dedicat moştenirii culturale şi amintirii Domnului Ţării Româneşti, Constantin Brâncoveanu, încă din luna martie fiind organizate evenimente, simpozioane şi colecţii de artă închinate celor 300 de ani de la moartea domnitorului.

Proiectul i-Tour, prin site-ul www.i-tour.ro si pagina de facebook https://www.facebook.com/itour.ro, va aduce propriul omagiu celui care a fost unul dintre principalii ctitori de biserici şi mănăstiri ai Ţării Româneşti, adept al noilor curente în arta europeană şi fervent sprijinitor al culturii. Astfel, pe tot parcursul anului, veţi regăsi articole despre obiective turistice si monumente de patrimoniu ridicate sau îmbogăţite de Constantin Brâncoveanu.  

Puţină istorie

Constantin Brâncoveanu (n. 1654 – d. 15 august 1714) a fost Domn al Țării Românești între 1688 și 1714 și nepot al domnitorului Șerban Cantacuzino. În perioada în care a domnit, Țara Românească a cunoscut o perioadă de înflorire culturală și de dezvoltare a vieții spirituale.

În 1714, pe 15 august, a fost executat la Istanbul, împreună cu cei patru fii ai săi (Constantin, Ștefan, Radu și Matei), precum și cu sfetnicul său Ianache Văcărescu. Cu toții sunt venerați de către Biserica Ortodoxă Română, sub numele de Sfinții Mucenici Brâncoveni.

Constantin Brâncoveanu s-a născut în anul 1654, la Brâncoveni (comună în județul Olt), într-o veche familie boierească. Era fiul lui Matei Brâncoveanu și al Stancăi (Cantacuzino), sora domnitorului Șerban Cantacuzino. Rămânând orfan de tată la vârsta de doar un an, a fost crescut de un unchi al său, stolnicul Constantin Cantacuzino, care i-a oferit o educație aleasă pentru acele vremuri, învățând, printre altele, greaca, latina și slavona.

Căsătorit cu Marica, nepoata lui Antonie Vodă din Popești, ConstantinBrâncoveanu a avut cu aceasta patru fii: Constantin, Ștefan, Radu și Matei și șapte fiice: Stanca, Maria, Ilinca, Safta, Anca, Bălașa și Smaranda. Constantin Brancoveanu a urcat pe tronul Ţării Româneşti la 29 octombrie 1688, sprijinit de unchii săi, stolnicul Constantin şi marele spătar Mihai Cantacuzino, fraţii răposatului domn al Munteniei.

Brâncoveanu a încercat să păstreze independenţa Munteniei, încercând să evite soarta Transilvaniei, cucerită şi ocupată de austrieci, acţionând împotriva acestora în alianţă cu turcii. Pe de altă parte, a încercat să limiteze influenţa turcilor în Muntenia, aliindu-se cu austriecii. Când a fost cazul s-a aliat cu curuţii (partida antihabsburgică transilvăneană) împotriva austriecilor.

Pe fondul jocurilor de putere la nivel internaţional, dar şi local, precum şi după ce turcii îşi asigură supremaţia in Europa centrală şi de est, Brâncoveanu îşi pierde din influenţă, iar în anul  1714 este arestat, pentru a fi dus şi ucis la Constantinopole, in data de 15 august, alături de fiii săi.

Cultură şi artă brâncovenească

Călăuzit de credinţă în viaţă şi în domnie a apărat interesele religioase ale românilor şi ale lumii ortodoxe, a ctitorit lăcaşuri de cult, a tipărit şi răspândit cărţile Bisericii. Printre bisericile ctitorite de Constantin Brâncoveanu se numără cea de la Potlogi, cea de la Mogoşoaia, cea de la Sâmbăta de Sus şi de la Hurezi, precum şi bisericile Sfântul Ioan cel Mare, biserica mănăstirii Sfântul Sava şi Biserica Sfântul Gheorghe Nou din Bucureşti, primele două fiid demolate. Printre alte biserici şi mănăstiri ctitorite sau refacute de voievod, trebuie amintite: Mănăstirea Surpatele, Mănăstirea Polovragi şi Manastirea Turnu din Târgşoru Vechi, Prahova.

Palatele ridicate de Constantin Brâncoveanu pot fi vizitate şi astăzi, ele fiind reprezentative pentru stilul arhitectural brâncovenesc: Palatul de la Potlogi şi Palatul de la Mogoşoaia. In localitatea Târgşoru Vechi mai pot fi văzute doar ruinele zidurilor unui fost palat brâncovenesc, iar la Sâmbăta de Jos, ruina unei porţi monumentale se pătrează ca o amintire a ceea ce a fost o dată, un frumos palat.

Stilul arhitectural brâncovenesc este recunoscut astăzi ca fiind “primul stil românesc”. Punctul culminant al artei brâncoveneşti este sculptura în piatră la care se adaugă motivele ornamentale reprezentate de florile şi frunzele de acant, floarea soarelui dar şi o serie de flori de primăvară – lalea, bujor, narcisă -. După moartea lui Constantin Brâncoveanu, stilul românesc brâncovenesc va fi continuat prin edifiicile religioase: Mănăstirea Antim, Mănăstirea Văcăreşti, Bisericile Stavropoleos şi Kretzulescu.

Acestea fiind spuse, vă aşteptăm pe tot parcursul anului, cu informaţii despre toate aceste obiective, motive pentru care sa le vizitaţi şi să transmiteţi mai departe moştenirea culturală a Ţării Româneşti a sfârşitului de secol XVII – început de secol XVIII.

Echipa i-Tour

Sursa info si foto aici.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *